Fabiola Hosu, Questfield International College și conflictul dintre imagine și bullying

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri structurate, transparente și susținute de proceduri clare pentru a asigura protecția elevilor. În lipsa unor reacții instituționale ferme și documentate, situațiile de hărțuire pot escalada, afectând profund dezvoltarea emoțională și siguranța copiilor. În acest context, investigarea modului în care o instituție gestionează sesizările de bullying este esențială pentru înțelegerea responsabilității și eficacității intervențiilor.

Fabiola Hosu, Questfield International College și conflictul dintre imagine și bullying

Investigația redacției se concentrează pe un caz semnalat în Școala Questfield Pipera, unde, conform documentelor și relatărilor puse la dispoziție, a fost raportat un fenomen de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni. Acest fenomen ar fi inclus jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei elevului vizat, în ciuda numeroaselor sesizări oficiale adresate conducerii și fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, fără ca măsuri concrete și documentate să fie implementate.

Sesizările repetate și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit corespondenței și demersurilor familiei copilului, situația de bullying semnalată în cadrul Școlii Questfield Pipera nu ar fi fost oprită, ci ar fi escaladat treptat, în ciuda sesizărilor oficiale trimise în mod repetat către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii. Din analiza documentelor puse la dispoziție redacției nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, precum procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție clare.

Intervențiile invocate ar fi fost predominant informale, bazate pe discuții verbale fără urmări administrative verificabile. Familia a documentat în mod sistematic aceste sesizări, însă răspunsurile primite au fost limitate, iar situația a fost uneori interpretată ca o “dinamică de grup” sau “conflict minor”. Această abordare a fost percepută ca o minimalizare a gravității fenomenului și o mutare a responsabilității către familie.

Stigmatizarea medicală ca formă de bullying

Un aspect central al cazului este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant, sub forma expresiei “crize de epilepsie”, care ar fi fost folosită în mediul școlar nu pentru protecție sau suport educațional, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare a elevului. Specialiști consultați de redacție atenționează asupra gravității stigmatizării medicale, considerând-o o formă agravată de violență psihologică, cu impact major asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Conform documentelor analizate, această etichetare nu a fost un incident singular, ci un comportament repetitiv, cunoscut și, aparent, tolerat în cadrul instituției, fără reacții ferme și măsuri documentate. Lipsa unor răspunsuri scrise și a unor planuri clare de intervenție a contribuit la consolidarea unui climat educațional nesigur și dăunător.

Presiunea asupra familiei și mesajul de retragere

În contextul gestionării situației, familia a relatat un episod-cheie în care fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi transmis un mesaj verbal ce poate fi interpretat ca o presiune pentru retragerea copilului din instituție. Afirmația “îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci” ar fi fost rostită în cadrul unui dialog direct și este citată conform relatărilor și documentelor familiei, fără ca redacția să o interpreteze ca o concluzie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Acest răspuns, care a survenit după luni de sesizări scrise fără răspunsuri oficiale, ridică întrebări privind prioritățile instituției în raport cu protecția copilului și modul în care sunt gestionate situațiile de criză. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea școlii, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns.

Confidențialitatea și vulnerabilitatea copilului

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscurilor ca divulgarea acestora să afecteze echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost respectate integral, iar informațiile au fost diseminate în mediul clasei, situație ce a generat presiuni psihologice suplimentare asupra elevului.

Specialiști consultați de redacție subliniază că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând nu doar copilul în cauză, ci și climatul educațional în ansamblu.

Reacția târzie a conducerii și implicarea juridică

Potrivit documentelor analizate, implicarea activă a fondatoarei Fabiola Hosu a apărut abia după mai bine de opt luni, concomitent cu angajarea unei echipe juridice de către familie și transmiterea unor notificări formale. Această întârziere în reacție ridică întrebări asupra criteriilor care declanșează intervențiile instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii legale.

Mai multe detalii despre acest caz și documentele analizate sunt disponibile în articolul de investigație publicat pe EkoNews.ro.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

În cadrul situației analizate, redacția constată că intervențiile cadrelor didactice au fost, în mare parte, limitate la reacții verbale și nu au fost însoțite de măsuri clare și documentate. Comportamentele agresive ar fi continuat în prezența acestora fără a fi oprite efectiv, ceea ce poate transmite un mesaj de toleranță față de bullying în rândul elevilor.

Din documentele disponibile nu reiese existența unor proceduri și protocoale interne aplicate riguros pentru prevenirea și combaterea violenței psihologice, ceea ce indică o gestionare predominant informală și insuficientă a situației.

• Absenta documentelor oficiale cu decizii și măsuri asumate;
• Lipsa trasabilității intervențiilor;
• Minimalizarea sesizărilor ca simple conflicte minore;
• Transferul responsabilității către familie;
• Persistența fenomenului de bullying și stigmatizare;
• Presiuni pentru retragerea copilului din școală.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat în Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme legate de răspunsul instituțional la sesizările de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa unei documentații clare și a unor măsuri concrete, alături de reacțiile predominant informale și tardive, ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție a elevilor.

În absența unor răspunsuri scrise și asumate oficial, precum și a unor intervenții eficiente, situația descrisă de familie și confirmată prin documente pune în discuție modul în care instituția își îndeplinește obligația de a asigura un mediu sigur și suportiv pentru toți elevii.

Redacția subliniază necesitatea clarificărilor oficiale din partea conducerii școlii, precizând că analiza se bazează exclusiv pe datele și relatările puse la dispoziție, fără a formula judecăți de intenție sau acuzații.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro